Oful lui Stefan cel Mic

12 august 2017, Bucuresti 

Sa va povestesc despre un prieten special de-al meu. Ii voi spune Stefan ce Mic, pentru ca nu are fapte de vitejie pe vreun front de lupta, ci rezultate foarte bune la scoala (a terminat clasa a VII-a cu media generala 10) si puncte ELO pentru care s-a batut din greu pe la concursuri de sah.

E bucurestean de 14 ani, cu ochi negri plini de IQ, cu o gandire destul de matura pentru varsta lui si doua pasiuni: sahul si Bucovina, cu aceasta din urma avand o relatie foarte speciala, prin radacinile materne.

Aflat in vacanta la bunici, prietenul meu imi trimite adesea vesti despre locul care ii este atat de drag. Si-a cumparat ie din banii de la pusculita si descopera in fiecare zi cate un loc cu oameni simpli dar frumosi la suflet, cu traditii si case coborate din basme si asta il entuziasmeaza.

Stefan cel Mic are insa un mare of, pe care mi l-a impartasit azi: padurea Bucovinei, ce se topeste in fiecare zi din lipsa noastra de atitudine, din neputinta celor care ar trebui sa o protejeze pentru a opri fenomenul de furt, din iresponsabiitatea celor care fura din ea, din incapacitatea (?) celor care ar trebui sa aplice legea tuturor celor care o incalca, dar se fac ca nu vad si prin urmare, nu o fac.

- Te rog mult sa scrii despre cati copaci se starpesc aici si ca e deja inadmisibil ! ma roaga el.  In curand nu o sa mai avem paduri care sa ne protejeze! Uita-te si tu, aici era plin de copaci, imi spune revoltat, trimitandu-mi o poza cu o zona ciuntita de brazii semeti de odinioara. In fiecare zi se taie un numar foarte mare si se cara cu trasuri si camioane. Sa facem o campanie antitaiere! Sa vorbesti cu avocati, sau cu cine crezi tu, cine stie, poate salvam padurile ! imi scrie insufletit, Stefan cel Mic.

Nu sunt nici activista si nici nu fac politica, dar m-am decis sa scriu. Cum as putea oare sa ignor candoarea bunului meu prieten, cu suflet atat de nobil, impatimit de idealul unei Bucovine ce nu are voie sa fie vaduvita de ceea ce are mai frumos: padurile ! ?

Voi ati putea?