Cadmiel, maestrul si nobila batranete

29 octombrie, Bucuresti

Intr-o perioada in care valorile sunt atat de rasturnate, avem rareori ocazia sa vedem si firescul din jurul nostru. Acum vreo cateva saptamani, Sala Radio a organizat un concert, ocazie cu care l-a sarbatorit pe venerabilul dirijor roman, maestrul Ilarion Ionescu Galati.

Aflat la 83 de ani, seniorul e iubit si respectat atat de public cat si de toti membrii orchestrei, tineri si maturi deopotriva. De la pupitru, emana o autoritate profesionala de necontestat. Nu se uita prea mult in partituri pentru ca oricum le viseaza- priveste insa cu blandete si iubire pe fiecare din membrii orchestrei, pe care ii invaluieste cu un zambet cald si parintesc.

In program si Concertul nr. 1 în mi bemol major pentru pian și orchestră de Franz Liszt. Vioara I da tonul, orchestra se pregateste iar maestrul apare incet pe scena, insotit de un tanar blond, subtire, cu ochelari si aliura de adolescent aflat in preajma examenului de maturitate.

Aud soapte printre spectatori: Cadmiel e roman!  Artistul se aseaza linistit la pian si se pregateste sa inceapa. Notele bijuteriei muzicale curg cu un sunet perfect de cristal din mainile tinere dar ferme si precise ale acestui copil. La fel ca si magistrul dirijor, Cadmiel nu are nevoie de partitura. Inspira fiecare nuanta a sunetelor, expira armonia perfecta si traieste la maxim pentru fiecare dintre ele. Sala e pur si simplu vrajita iar la final aplauzele generoase nu intarzie sa se auda intr-un tumult entuziast.

Dirijorul coboara de la pupitru, sa-si salute publicul. Pe scena, senectutea mana-n mana cu tineretea, dintr-o iubire neconditionata pentru universalitatea muzicii. Tanarul pianist roman e coplesit de emotie si de uralele salii. 

Maestrul il simte pe Cadmiel, stie ca viitorul e si al lui. Il impinge delicat si parinteste in fata, apoi ii sopteste ceva la ureche. Il incurajeaza. Ar putea foarte bine sa-i fie nepot. Apoi, ca un bunic bland si iubitor, masivul dirijor ridica firava mana stanga a lui Cadmiel si, intr-un gest de noblete rara si-o apropie cu un zambet afectuos de obrazul batran.

Ca la un semnal invizibil, publicul a inceput sa-i cante maestrului La multi ani!  Si din emotia fireasca a unui moment atat de frumos, cel mai mult m-am bucurat ca am fost parte dintr-un moment de normalitate in forma ei pura.