Mos Craciun exista si se plimba printre noi

24 decembrie, Bucuresti

Bucuresti in Ajund de Craciun. Vremea e insorita si nu are nici o legatura cu anotimpul in care ne aflam sau cu sarbatoarea care se apropie. Parca am fi in martie, iar asta contribuie cumva la o veselie molipsitoare ce pluteste in aer- vad oameni zambind pe strada si asta ma bucura.                                                                                                                                                                                                                                                           Intr-o parcare a unui magazin din Lacul Tei, in cautarea unui loc de asteptare, masinile    s-au prins in ritm de dans, doua roti inainte, doua inapoi... in mod curios lumea nu e nervoasa, nu se aud claxoane si asta ma bucura.                                                                    Intru rapid- am de facut doar cateva cumparaturi de ultim moment si pentru asta trebuie sa strabat tot magazinul.       

Langa mine, un tatic are in caruciorul de cumparaturi doi copii, un baiat si o fetita.              Sunt maricei, dar stau totusi confortabil si se distreaza de minune ca sunt plimbati ca pe vremea cand erau mici...fetita imi zambeste si imi face cu ochiul. Ii raspund cu acelasi salut si plec mai departe.
                                                                                                                                               Fara sa vreau, aud o conversatie amunzanta:                                                                           - Mami, imi iei si mie un bebe brad, te rooog? intreaba un pusti simpatic, aratand spre un  ghiveci ce gazduia un copacel verde, cam la fel de inalt ca si puiul de om care il dorea.
- N-am inteles bine, tu vrei un bebe sau un brad? intreba mamica, asta trebuia sa-i ceri lui Mos Craciun, i-a spus ea, dupa care intoarse privirea cu un zambet complice catre sotul ei. Ma amuz si merg mai departe.                                                                                                                                                                                                                                               La un raion din care trebuia sa-mi cumpar ceva, chiar langa mine, o familie completa: mama, tata si o fetita de vreo 4 anisori, ce impinge un carucior de bebelus. Parintii discuta despre cumparaturi iar fetita e cu ochii pe mogaldeata, ca si cum ar fi propria papusa.   Se apleaca, ii zambeste si o mangaie. Mamica o vede si ii spune duios:                              - Es tu hermana - (e surioara ta) !                                                                                    Zambesc si ma strecor usor spre casa de marcat. 

Pe culoarul din fata mea din sens opus, din multime rasare dintr-o data, o figura aparte.     Un domn inalt, distins, zvelt, aflat cam pe la a treia tinerete, isi impinge incet caruciorul, cu o tinuta dreapta si frumoasa. Pe sub caciula neagra din lana cu model si motive scandinave, se observa un par alb ca de zahar pudra. Barba alba, de lungime medie si frumos ingrijita, ii completeaza o figura serioasa. Poarta o haina de postav gri inchis, pantaloni si ghete maro, de aceeasi nuanta.                                                                           De la inaltimea lui, scruteaza lumea si rafturile pe unde il poarta o doamna mica de statura, zambitoare, cu o privire prietenoasa, voce vesela si infatisare de spiridus.              Pentru o clipa am strania impresie ca il am in fata pe Mos Craciun deghizat.                   Apoi, in mod cu totul neasteptat, cand trece prin dreptul meu, domnul isi intoarce usor privirea, isi coboara capul elegant in semn de salut, desi sunt sigura ca nu ne-am mai vazut niciodata pana atunci.
Il privesc cu uimire, ii raspund cu o inclinare a capului si cu un zambet, apoi imi spun in gand, ca Mos Craciun exista si se plimba liber printre noi...